Reniu / Reniu aliaje

Despre Rhenium Metal pur (Re) și aliaje de reniu

Reniul a fost descoperit în 1925 de către oamenii de știință germani numiți W. Noddack, O. Berg și Ida Tacke la Berlin.

Reniul a fost numit după “Rinul”, numele latin pentru Rin. Este un element rar (abundenţă 4 x 10 4 ppm în scoarța terestră) și nu apare în cantitate în nici un minereu. Se găsește în minereuri care conțin molibden din care poate fi ușor recuperat. Metalul este obținut prin reducerea hidrogenului sării de perrenat de potasiu, obținută prin precipitarea ionului perrenat (ReO4) – dintr-o soluție oxidată.

Reniul este un metal de culoare argintie, care rezistă la coroziune și oxidare, dar se murdărește lent în aerul umed. Este solubil în acizi nitric și sulf. Aplicațiile pentru metal includ utilizarea acestuia ca element de aliere cu tungsten, aliajul rezultat având o rezistență electrică foarte mare, făcându-l potrivit pentru filamente electrice. Reniul are un punct de topire foarte ridicat (3,180° C) și este utilizat în termocupluri cu temperatură ridicată, contacte electrice și termistori. Reniul este un metal refractar cu tranziție grea, cu cel mai înalt modul de elasticitate dintre toate metalele refractare (420 GPa). Reniul și aliajele de reniu sunt unice cu puncte de topire ridicate, module de elasticitate ridicate și proprietăți mecanice excelente la temperaturi ridicate. Cele mai frecvente aliaje care conțin reniu sunt molibdenul 41% reniu (Mo41% Re) şi molibden 47.5% reniu (Mo-47,5% Re).

Datele de mai sus este doar pentru scopuri informationale. Vultur aliaje nu este responsabil pentru exactitatea aceste conţinutul sau aplicaţii. Terminat parte desenele pot fi transmise de la o terţă parte pentru outsourcing.